Azi,… octombrie 31, 2007

… a fost o zi deosebita. Si vorbesc serios! Lucruri noi au aparut asa din senin: frustrari, miracole, mirari, detrminari si timp petrecut cu folos. dar ca sa incep cu inceputul,

… am avut primul meu examen la noua facultate. Ma intreb cati dintre studentii romani nu au facut pana acum cunostinta cu amfiteatrele aglomerate de la facultati, cu examenele la care se aud voci din toate partile, cu profesorii furiosi si cu colegii care isi etaleaza ingenioasele fitzuici cu ingeniozitate pregatite de acasa (acestea fiind singurul tip de tema pentru care sunt dispusi sa depuna efort). Nu multi, nu? Astept totusi contraziceri. Ei bine, am avut azi un mare soc… Nu am gasit nimic care macar sa aduca a atmosfera pe care pana acum o gaseam normala la un examen. In primul rand sala; ma rog, sala e gresit spus: nu amfiteatru, nu aula, nu sala de conferinte, ci teren de sport! Nu outdoor, ci doar Tennishall, asa cum o numesc ei. Dictai sala de sport in care acum o luna jumate am luat, spre marea mea nenorocire, o lectie de salsa cu alti 300 de studenti strainezi din te miri ce coltz al lumii. Ingenios, am zis! Ceea ce ma aduce la urmatorul punct pe lista. Lipsea ceva! Cum imi zicea azi Roxana, n-a mai fost vocea profesorului roman nervos care zbiara: ‘Te dau afara daca mai vorbesti cu colegu!’. O fi de bine ca imi lipseste sau o fi de rau, habar nu am! Cert e ca nu a mai fost acolo. Nu cred insa ca dorul de Romania vine din asta.   La punctul numarul 3, tot lipsea ceva. Copiatul… Vorbeam acum vreo 2 luni cu niste olandeji despre studentie si le-am explicat ce insemna cai motivationale pentru studentul roman de rand (asta fiind o generalizare). M-am gandit atunci ca astea sunt fenomene care se intampla peste tot, dar se pare ca la ei s-a sarit peste etapa: ‘Esti student, imposibil sa nu fi copiat o data in viata ta!’. Sa imi scuzati expresia, da au ras si cu ‘urul de asta. Azi m-am convins si eu… Oricum, nu pot zice ca regret faptul ca langa mine nu a stat un coleg ‘binevoitor’ care sa ma faca sa il plesnesc pentru ca se ‘inspira’ prea mult din lucrarea mea. Nu ca nu mi-ar face placere sa ajut oamenii, da’ sa pastram niste limite! Pana la urma frumos, nu comentez. Mai putin acustica: un click de pix se spargea linistea. Ce sa faci, dezavantajele terenurilor de sport bine construite! Si, mai jos, dovada:

… am ajuns si acasa dupa examen. Dupa vreo saptamana petrecuta prin biblioteca in tentativa de a asimila cat mai multa informatie din Teoria Organizationala, am admirat si eu mizeria din camera mea si am zis: trebuie facut ceva (citat exact). N-am facut, ca am gasit alte lucruri mult mai importante. De exemplu, somnul! N-am mai pupat somn dupa-amiaza de vreo doua saptamani si noptile uneori devin albe. Asa ca mi-am satisfacut si nevoia asta si am dormit ca un purcelus (folosesc termenu datorita mediului ostil in care traiesc: vezi paragraful asta, randul 2, pe scurt casutza porcului ). Si, dupa asta, evident, m-am trezit. Mare realizare in viata, ca m-am si apucat de citit ceva pentru o materie simpatica si ambigua: Istoria Managementului. Si cand am considerat suficienta si aceasta indeletnicire am purces catre ceva frumos numit socializare. Pe aceasta cale precizez ca nu am beneficiat astazi de serviciile internetului wireless low-quality si aparent fara bani (asta fiind doar o impresie, mai bine zis, fara taxe aditionale).

… deci am ajuns sa mai socializez si eu cu lumea. Ce-am facut? Am mancat mancare indoneziana (sic!) de care sunt indragostita! Am si invatat sa o gatesc, si maine mai invat si altceva

Am baut ceai, si asta pentru ca am avut timpul si dispozitia sa il prepar. Am mancat lamai cu mere de la Giedre, lituanianca de langa mine. Simpatica fata! Si cel mai important, am jucat Fifa. Damn, I suck at this game!  M-au batut baietii de m-au rupt da’ macar am realizat ca pot imbunatati ceva la gameplay. In orice caz, frumoasa zi azi asa…

… a fost o zi plina de sarcasm cap-coada.  De la propuneri gen: ‘I want to put my lemon in your fridge. Can I?’ pana la afirmatii ca: ‘It’s probably because you learned that some people are more equal than others!’, a fost o zi productiva.  Si m-am convins din nou ca indienii si pakistanezii vorbesc mult prea mult. Chiar mai mult decat femeile, daca poate cineva crede Si ca olandejii e tare ciudati cand e vorba de Mos Craciun (dar despre asta in urmatorul articol)

… in concluzie, sper ca am trecut examenu! Daca nu, exista luna februarie, plina de restante, zambete largi si burtici inca grase dupa Craciun. Sa nu uitam de optimism! Si chiar daca nu am trecut, ma bucur si eu ca am vazut prima data in viata mea un examen corect. V-am spus, c-o fi bine, c-o fi rau ca e asa, nu stiu! Da’ ce sa fac daca nu sa ma bucur? Citand din clasici in viata, ’sunt si eu mica’.