Povestea cu Fiscu’ august 8, 2007

Dimineata asta a fost … Si acum hai sa ne jucam gasiti cuvantul. Cautati indicii in urmatorul text elucidant:

Ei bine cand ma gandeam si eu sa intarzii la munca avand in vedere ca mai am doar 5 zilushoare de chin si pacoste si renunt definitiv, cand imi doream sa imi permit sa ii dau mesaj lu’ sefu sa-i zic ca mai intazii 30 de minunte si sa ajung dupa o ora jumatate, aflu cu stupoare ca azi se va intampla Ziua cea Mare! Astept acest control fiscal de returnare de TVA de doua saptamani, cu bahlitze in coltul gurii si lene de a misca vreun pai la locul de munca. Presimteam eu ceva, o mica lectie de viata, ceva sa ma tina ca perfuzia pe linia de plutire, o pata de culoare tipatoare in existenta mea de vierme pacatos al clasei muncitoare.Si n-am avut! Ba am avut! Hmm… Adica nu a fost ceva de genu ”bun de povestit copiilor copiilor mei infiati”,  dar a fost ceva cu halva. Si daca pe ei tot ii va durea in funduletul roz, va zic voua ca poate poate…

Asa ca, dragii mei, i-am dat mesaj sefului, care, ca un om normal, mi-a zis sa vin cand vreau numai sa vin inainte sa ajunga doamnele de la Administratie. Am zis bine, vin in 15 min (eram deja pe drum). Am ajuns in 40. N-ajunsesera – si ele, ca si mine, in trafic! Am mai asteptat o ora – au venit! Pana sa vina: eu nervoasa, sefu’ calm – stia el ceva, am aflat si eu, m-am calmat rau, au venit… De aici distractia: cafele, apa rece. Punctul culminant: tigari! Madam 1, numita generic, isi uitase tigarile la birou. Zic nu-i problem, rezolvam instant. Iau tigarile lu’ sefu de rezerva pentru cand i se termina tutunul si servesc pe Madam 1. Accepta si Marlboro rosu scurt si zice ca se apuca de treaba. Stam 5 minute cu foi in fata, io fac copii, se soarbe cafeaua ca la restaurant, se inceteaza munca si incepe treaba de femei. Pacat ca apatamentul in care e firma e foarte ciudat construit, pentru ca madamele au fost in stare sa vorbeasca 15 minute pe ceas despre asta, eu fiind nevoita sa ma amestec, ca o gazda buna, in discutie. A trecut, am trecut si noi la altele. Dupa o tentativa de a ne aseza iar pe scaune la munca, doar fundul meu a fost cel care a atins nerabdator scaunu pentru ca restu de trei madame nu s-au sfiit sa reia probabil probleme personale discutate si in trecut si nefinalizabile. Acum a aparut si the big inquiery din partea Madamei 2: intrebarea daca se poate face un apel telefonic de la numarul din birou. Am raspuns Da, ca doar mai trebuie sa te prefaci ca nu te deranjeaza ideile de bun gust ale functionarilor publici. Ce dracu, oricum nu-l platesc eu! Si am ajutat-o sa gaseasca si butonul de apel, marcat cu greul de identificat receptor in curs de ridicare la 45 de grade cadranul IV pe culoare albastra(in constrast cu restul butoanelor gri). A vorbit 10 minute cu sotul despre problema intzolirii aleia mici la o nunta, parastas, botez sau cumetrie, crispata totusi ca am intrerupt-o in tentativa de a-mi umple un pahar cu apa din micul ei colt de relaxare in timpul serviciului. Mi-a zambit totusi: o scutisem de folosirea unor minute gratuite sau de un cost suplimentar de 1-2 euro. O zi moca si cat de cat reusita pentru ea. Si inca un  om fericit pe planeta asta, hi hi! Apoi Madam 1 a mai servit o tigara de la sefu’ crezand ca e de la mine. Apoi am mai muncit 10 minute, mai mult eu care faceam copii si cautam documente si legam foile in bibliorafturi. Si ele mai vorbeau despre o problema uneori legata de subiect, alteori legata doar de cine stie ce mama naibilui (suna prea bine cuvandul asta!). La final au cerut un taxi: le-am dat si taxi in 8 minute, de companie buna, recomandata, la tarif ok. Nu le-am platit si taxiul, dar le-am platit efortul cu cate o cutie de prajiturici de la coferarie faimoasa, in spirit grecesc, platite in euro, prietenii stiu ei de ce etc. Au facut cam 300 fiecare. Acu’ daca nu intelegeti, degeaba. Ca pe vremuri cand gaseai bombonele la preturi de 2500 doua, din nou stiind chiar si amicii de ce. Total bilant la prajiturele: 3100 pe doua. Si ne-am indulcit cu totii. Inainte de a pleca insa, Madam 1 cu tzigarile a observat ca mi-a fost greu sa gasesc o bricheta pentru dansa prin birou asa ca scormonindu-se ea sa-si gaseasca loc pentru prajiturele, a gasit minunea ce urma sa devina cadoul meu pentru ziua de astazi: bricheta ei cu iz de camuflaj scump, gasita probabil prin vreun alt birou controlat si pe care si-a dorit sa mi-o daruiasca in schimbul celor doua tigari, impreuna cu promisiunea ca vineri imi va aduce si tigarile inapoi. I-am zis sa nu se deranjeze ca nu erau din veniturile mele da’ ea ca nu ca nu, ca nu face ea d-astea! Am zis tac si am tacut. Daca nu ziceam, nu taceam! Asa, ca sa nu scap momentul culminat pe care l-ati si citit mai sus, mai vin si vineri! Sa faca rapoarte! La ce mama masii sa faca rapoarte cand singura care s-a miscat am fost eu? La rapiditatea mea in comparatie cu cioara vopsita-n gard? Eh, ele sa vina, sa returneze ce au de returnat, preferabil sa-si ia si bricheta inapoi ca daca nu i-o daruiesc lu sefu’ si ma scuipa, sa nu mai astepte prajiturele ca se ingrasa rau… Si eu cu mari pretentii! Oricum nu mai mari ca ale Madamei 2 care-mi cerea ac cu ata ca ii cazuse nasturele de la sacou, cred ca de la prea multa emotie. Si care incerca insistent sa-mi explice ca si-ar dori sa ma duc sa-i cumpar ac cu ata. N-am facut-o, am zis ca mi-as baga ce-si baga oamenii de obicei in idei d-astea.

S-a terminat si cu Fiscu’, se pare ca mi-am gasit si inlocuitoare pentru chinul zilnic de a munci, am si doua ore libere maine date de sefu’ pe premisa nevinovat pana la proba de punctualitate. Am ajuns si acasa mai devreme dupa incursiuni neprofitabile numai pentru mine pe la banci si alte institutii gen farmacie si magazin. Am ajuns si acasa mai devreme desi iar au schimbat astia liniile de autobuz, ca-n Titan, Slajan, Balta Alba, sectorul 3 prin de parculete,  ca nici unde!

Am facut si baie, mi-am tinut si tratamentul, o sa si dorm, si toate astea in ziua in care Fiscu’ a intrat in viata mea! Si frumoasa poveste am mai trait, voinicii mei, pana la adanci ani de munca silnica… Astept si eu ziua in care nu mai primesc pe cineva nepoftit in viata mea Chiar ne petrecem prea mult timp din viata noastra asteptand! 

So, what’s the word?