Am avut ocazia acum o saptamana sa ma intalnesc cu inca un exemplu cultural sugestiv roman. Ca tot e la moda cu recenziile, va prezint urmatorul moment elaborat artistic care ma duce cu gandul la niste obiceiuri impamantenite in cultura internationalului roman… Respectivul clip a fost turnat in Germania, tara de adoptie a artistului. Foarte multe informatii nu va pot da deoarece nici eu nu cunosc multe amanunte. Pentru un studiu detaliat insa ma pot interesa. Nu va pot ura decat ENJOY!
Dimineata asta a fost … Si acum hai sa ne jucam gasiti cuvantul. Cautati indicii in urmatorul text elucidant:
Ei bine cand ma gandeam si eu sa intarzii la munca avand in vedere ca mai am doar 5 zilushoare de chin si pacoste si renunt definitiv, cand imi doream sa imi permit sa ii dau mesaj lu’ sefu sa-i zic ca mai intazii 30 de minunte si sa ajung dupa o ora jumatate, aflu cu stupoare ca azi se va intampla Ziua cea Mare! Astept acest control fiscal de returnare de TVA de doua saptamani, cu bahlitze in coltul gurii si lene de a misca vreun pai la locul de munca. Presimteam eu ceva, o mica lectie de viata, ceva sa ma tina ca perfuzia pe linia de plutire, o pata de culoare tipatoare in existenta mea de vierme pacatos al clasei muncitoare.Si n-am avut! Ba am avut! Hmm… Adica nu a fost ceva de genu ”bun de povestit copiilor copiilor mei infiati”, dar a fost ceva cu halva. Si daca pe ei tot ii va durea in funduletul roz, va zic voua ca poate poate…
Asa ca, dragii mei, i-am dat mesaj sefului, care, ca un om normal, mi-a zis sa vin cand vreau numai sa vin inainte sa ajunga doamnele de la Administratie. Am zis bine, vin in 15 min (eram deja pe drum). Am ajuns in 40. N-ajunsesera – si ele, ca si mine, in trafic! Am mai asteptat o ora – au venit! Pana sa vina: eu nervoasa, sefu’ calm – stia el ceva, am aflat si eu, m-am calmat rau, au venit… De aici distractia: cafele, apa rece. Punctul culminant: tigari! Madam 1, numita generic, isi uitase tigarile la birou. Zic nu-i problem, rezolvam instant. Iau tigarile lu’ sefu de rezerva pentru cand i se termina tutunul si servesc pe Madam 1. Accepta si Marlboro rosu scurt si zice ca se apuca de treaba. Stam 5 minute cu foi in fata, io fac copii, se soarbe cafeaua ca la restaurant, se inceteaza munca si incepe treaba de femei. Pacat ca apatamentul in care e firma e foarte ciudat construit, pentru ca madamele au fost in stare sa vorbeasca 15 minute pe ceas despre asta, eu fiind nevoita sa ma amestec, ca o gazda buna, in discutie. A trecut, am trecut si noi la altele. Dupa o tentativa de a ne aseza iar pe scaune la munca, doar fundul meu a fost cel care a atins nerabdator scaunu pentru ca restu de trei madame nu s-au sfiit sa reia probabil probleme personale discutate si in trecut si nefinalizabile. Acum a aparut si the big inquiery din partea Madamei 2: intrebarea daca se poate face un apel telefonic de la numarul din birou. Am raspuns Da, ca doar mai trebuie sa te prefaci ca nu te deranjeaza ideile de bun gust ale functionarilor publici. Ce dracu, oricum nu-l platesc eu! Si am ajutat-o sa gaseasca si butonul de apel, marcat cu greul de identificat receptor in curs de ridicare la 45 de grade cadranul IV pe culoare albastra(in constrast cu restul butoanelor gri). A vorbit 10 minute cu sotul despre problema intzolirii aleia mici la o nunta, parastas, botez sau cumetrie, crispata totusi ca am intrerupt-o in tentativa de a-mi umple un pahar cu apa din micul ei colt de relaxare in timpul serviciului. Mi-a zambit totusi: o scutisem de folosirea unor minute gratuite sau de un cost suplimentar de 1-2 euro. O zi moca si cat de cat reusita pentru ea. Si inca un om fericit pe planeta asta, hi hi! Apoi Madam 1 a mai servit o tigara de la sefu’ crezand ca e de la mine. Apoi am mai muncit 10 minute, mai mult eu care faceam copii si cautam documente si legam foile in bibliorafturi. Si ele mai vorbeau despre o problema uneori legata de subiect, alteori legata doar de cine stie ce mama naibilui (suna prea bine cuvandul asta!). La final au cerut un taxi: le-am dat si taxi in 8 minute, de companie buna, recomandata, la tarif ok. Nu le-am platit si taxiul, dar le-am platit efortul cu cate o cutie de prajiturici de la coferarie faimoasa, in spirit grecesc, platite in euro, prietenii stiu ei de ce etc. Au facut cam 300 fiecare. Acu’ daca nu intelegeti, degeaba. Ca pe vremuri cand gaseai bombonele la preturi de 2500 doua, din nou stiind chiar si amicii de ce. Total bilant la prajiturele: 3100 pe doua. Si ne-am indulcit cu totii. Inainte de a pleca insa, Madam 1 cu tzigarile a observat ca mi-a fost greu sa gasesc o bricheta pentru dansa prin birou asa ca scormonindu-se ea sa-si gaseasca loc pentru prajiturele, a gasit minunea ce urma sa devina cadoul meu pentru ziua de astazi: bricheta ei cu iz de camuflaj scump, gasita probabil prin vreun alt birou controlat si pe care si-a dorit sa mi-o daruiasca in schimbul celor doua tigari, impreuna cu promisiunea ca vineri imi va aduce si tigarile inapoi. I-am zis sa nu se deranjeze ca nu erau din veniturile mele da’ ea ca nu ca nu, ca nu face ea d-astea! Am zis tac si am tacut. Daca nu ziceam, nu taceam! Asa, ca sa nu scap momentul culminat pe care l-ati si citit mai sus, mai vin si vineri! Sa faca rapoarte! La ce mama masii sa faca rapoarte cand singura care s-a miscat am fost eu? La rapiditatea mea in comparatie cu cioara vopsita-n gard? Eh, ele sa vina, sa returneze ce au de returnat, preferabil sa-si ia si bricheta inapoi ca daca nu i-o daruiesc lu sefu’ si ma scuipa, sa nu mai astepte prajiturele ca se ingrasa rau… Si eu cu mari pretentii! Oricum nu mai mari ca ale Madamei 2 care-mi cerea ac cu ata ca ii cazuse nasturele de la sacou, cred ca de la prea multa emotie. Si care incerca insistent sa-mi explice ca si-ar dori sa ma duc sa-i cumpar ac cu ata. N-am facut-o, am zis ca mi-as baga ce-si baga oamenii de obicei in idei d-astea.
S-a terminat si cu Fiscu’, se pare ca mi-am gasit si inlocuitoare pentru chinul zilnic de a munci, am si doua ore libere maine date de sefu’ pe premisa nevinovat pana la proba de punctualitate. Am ajuns si acasa mai devreme dupa incursiuni neprofitabile numai pentru mine pe la banci si alte institutii gen farmacie si magazin. Am ajuns si acasa mai devreme desi iar au schimbat astia liniile de autobuz, ca-n Titan, Slajan, Balta Alba, sectorul 3 prin de parculete, ca nici unde!
Am facut si baie, mi-am tinut si tratamentul, o sa si dorm, si toate astea in ziua in care Fiscu’ a intrat in viata mea! Si frumoasa poveste am mai trait, voinicii mei, pana la adanci ani de munca silnica… Astept si eu ziua in care nu mai primesc pe cineva nepoftit in viata mea 
Chiar ne petrecem prea mult timp din viata noastra asteptand!
So, what’s the word?
“Trei adolescenti americani au fost executati de o banda de necunoscuti. Crima a avut loc langa zidul unei scoli, unde victimele au fost obligate sa ingenuncheze iar apoi au fost impuscate. O tanara, colega a celor trei, a fost grav ranita de atacatori. Cei trei liceeni au fost executati chiar langa zidul scolii Newark, unde invatau. In momentul incidentului, tinerii, impreuna cu o colega, ascultau muzica intr-o parcare de langa scoala. Ei au fost atacati din senin de cativa indivizi inarmati. Agresorii au impuscat-o mai intai pe tanara si au abandonat-o pe o alee, iar apoi i-au obligat pe cei trei baieti sa ingenuncheze langa zid unde i-au impuscat in cap.
“Sunt socat. Este uimitor, pentru ca acesta fata era foarte ambitioasa si stia ce vrea de la viata. Se pregatea sa mearga la colegiu”, a spus cu durere unchiul fetei, John Mcclain. Mama unuia dintre baieti a declarat ca fiul ei “voia sa fie preot. Asta voia sa faca. A luptat mereu pentru dreptate”.
Atacatorii au disparut apoi fara urma. Politistii nu au, deocamdata, niciun indiciu, insa banuiesc ca ucigasii sunt membrii unei bande de traficanti de droguri.
Zona din jurul scolii este cunosctuta drept una dintre cele mai rau famate din Newark.
Sursa: Antena 3, 07 August 2007
Ca sa nu ma chinui sa fac o introducere inteligenta a primului post din nou-noutzul si stralucitorul meu blog, o sa imi exprim decat parerea despre articolul de mai sus, de-a dreptul oripilant si, totusi, deloc surprinzator. Pai sa o luam pe rand si sa analizam toate aspectele acestuia:
1. Am o intrebare? Unde mama masii vine acest Newark? Ce este? Cu ce se ocupa? In cazul in care ati observat sau in cazul in care sunt eu foarte oarba, in acest articol nu se precizeaza tzara, continentul sau macar frecventa de satelit pe care se gaseste acest necunoscut Newark. Adica eu, impatimitul googahlicios, trebuie sa imi tocesc iar buricele degetelor cautand pe net acest mister pe care editorii sursei ni l-au lasat pentru a ne dezvolta spiritul autodidact. Adica, ce atat stres? Nu ni le dau prea mult mura-n gura? Eh na! Ma rog… dupa 2 secunde petrecute in fata monitorului plat din dotare de la birou si datorita conexiunii ADSL, am observat ca Newark este, da, exact cum banuisem, un oras din New Jersey, USA. Ceea ce ma aduce la punctul 2, si anume:
2. Continua US School Shooting Tour… Adica, daca stau bine sa ma gandesc, asta e cam al doilea incident de asemenea fel anul acesta. Damn, si suntem deja in august! Ce se intampla cu populatia americana de psihopati? Sunt ei in pericol de extinctie? Cum oare vom scapa de supraaglomererea asta globala daca ei ne lasa asa cu ‘urul in balta in momentele astea marcante in care China a inceput sa dea copii la export sa le creasca PIB’ul? Hai sa fim seriosi! Dupa ce in aprilie au murit 32 sau 33 de oameni din cauza unui psihopat care nici macar nu era de american, acum mor 3 oameni si gata! Parca si vad ca anu asta se va incheia prea putin glorios pentru studiile demografice. Nu mai exista spiritul no name care il conducea in viata pe Hitler. Parca involuam o data cu deceniile astea. Of ce trist!
3 . Acum, fara nici o legatura cu celelalte doua puncte, va cer un exercitiu de imaginatie. Si in timpul asta vi-l impartasesc pe al meu ca sa intelegeti ce cred eu despre diferentele culturale romano-americane. Ei bine, a se observa din acest articol ca decat baietii au suferit pedeapsa capitala, tanara fiind doar grav ranita si parasita pe o alee. Ma intreb, e doar coincidenta, sau cineva ascunde un mic detaliu. Pai daca e cum imi imaginez eu si totul s-ar fi intamplat in Romania, ma gandesc ca stirea asta facea si subiect de stirile de la ora 5 si mai era prezenta si declaratia victimei in care se povestea in detaliu mascat de beep toata tarashenia. Lasand asta la o parte, as putea totusi deduce ca printre atacatori nu au existat femei avand in vedere aversiunea fata de acelasi sex pe care acestea o afiseaza constant. Ma rog, nu am pus in calcul si conditia minoritatilor sexuale, desi ar fi meritat. Oricum, atacatorii au fost ori barbati heterosexuali, ori femei cu gusturi anapoda. Bun! Trecand la a doua problema legata de ce s-ar fi intamplat daca s-ar fi intamplat in Romania, luati aminte de activitatea intreprinsa de catre victime in momentul in care au fost atacati: ascultau muzica! Acum ma intreb si care ar fi putut fi motivul crimei… Adica poate ucigasilor nu le placea muzica, poate erau ‘the genitors’ care nu ii suportau pe copii ca asculta muzica si ii deranjeaza pe ei cat stau linistiti in boxa lor si se fac ca au muncit toata ziua… Sau poate erau doar niste lameri imputiti care nu suportau o gasca de roakeri (ceea ce nu se precizeaza in articol si este foarte probabil sa nici nu se fi intamplat). Apai, daca s-ar fi intamplat la noi as fi putut baga mana in foc pentru faptul ca atacatorii erau manelari si saracii copii indrazneau sa asculte Manson sau eu stiu ce alta dracie aparent-satanista in fata crestinilor-cocalari. Iar ca sa trecem la partea finala a articolului si anume declaratiile celor afectati, este necesar de precizat ca aici nu gasesc nici o diferenta majora intre gandirea americanului de rand si gandirea celor carora li se ia in general interviu in mediul de presa roman. Asta pentru ca americanii sunt toti in stare sa fie asa de prosti incat sa declare enormitati de genul astora, iar stiristii romani (fie ei ziaristi, bagatori de seama, sau oameni de televiziune: in fata sau spatele ecranului) au darul acesta de a-i gasi pe idioti dintr-o mie in orice situatie care implica declaratii, idei si orice alta chestie care atenteaza la nivelul IQ-ului Romaniei. Oricum, faptul ca “a luptat intotdeauna pentru dreptate” trebuie luat in considerare, cel putin pentru pledoaria procurorului, dupa ce va spune ca a fost un baiat tanar cu media peste 8 si gagici multe, cu sperante mari de pocaire si viata curmata brusc. In concluzie, cine i-a omorat a facut o treaba foarte proasta si, personal, ma simt dezamagita de lipsa capacitatilor lor de a-si face meseria. Lumea asta are nevoie de oameni pregatiti in ceea ce fac, nu de terchea berchea care reusesc pana acum decat 1 lucru din cate si-au propus: sa ramana aproape 24h neidentificati. Hai, baieti, ca stiu ca se poate mai mult de atat!
Si acum ca mi-am expus parerea despre ceea ce se mai intampla prin lume, va urez meditatie placuta si astept pareri, cometarii, injuraturi si blesteme la sectiunea commenturi.
